Tribunalul Cluj Suspendare decizie de impunere ANAF

Printr-o hotărâre pronunțată de către Tribunalul Cluj în dos. Nr. 2781/117/2026 am obținut suspendarea actului administrativ fiscal Decizie de impunere emisă de ANAF – A.J.F.P. Cluj. Din păcate, practica instanțelor de a suspenda actele administrativ fiscale este una în care regăsim extrem de rar soluții de „blocare” a caracterului execuțional.

Cum obții suspendarea unei decizii de impunere ANAF? Speță câștigată la Tribunalul Cluj

Ce înseamnă suspendarea deciziei de impunere?

 

1.Starea de fapt

În perioada 2025–2026, a fost supusă unei verificări fiscale efectuate de ANAF – DGRFP Cluj-Napoca, în urma căreia a fost emisă Decizia de impunere …/29.04.2026, comunicată la 07.05.2026.

Echipa de control a aplicat eronat prevederile OPANAF 675/2018, nefiind determinate fluxurile de trezorerie și fiind întocmită în mod greșit metoda sursei și utilizării fondurilor.

Totodată, deși am prezentat sursa fondurilor nete utilizate, organul fiscal a reținut venituri din surse neidentificate în cuantum de 44.130 lei (anul 2018) și 19.790 lei (anul 2019), calculând astfel obligații fiscale suplimentare de 30.891 lei (impozit pe venit) și 47.424 lei (creanțe fiscale accesorii) pentru anul 2018, respectiv 13.853 lei (impozit pe venit) și 20.256 lei (creanțe fiscale accesorii) pentru anul 2019. A invocat faptul că, prin raportul de verificare, nu a fost determinat fluxul de numerar, ci doar sursa inițială și iesirile de numerar, fără a se ține cont de depunerile în conturi bancare, considerate greșit ca utilizări de fonduri.

Reclamanta a precizat că, în realitate, depunerile reprezintă doar o altă modalitate de tezaurizare a banilor, fără a fi ieșit din patrimoniul său, iar iesirile de numerar au fost deja incluse în utilizările de fonduri. A arătat că, în anul 2018, a avut un surplus de numerar de 78.776,70 lei, iar în anul 2019, de 78.776,70 lei, ceea ce exclude existența unor venituri suplimentare din surse neidentificate. avocat drept fiscal Cluj

Reclamanta a învederat că organul fiscal a aplicat eronat cota de 70% prevăzută de art. 117 Cod fiscal, începând cu 1 iulie 2024, pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a modificării, încălcând principiul neretroactivității legii fiscale, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 3 alin. 2 din Codul de procedură fiscală. Reclamanta a menționat că, potrivit Deciziei nr. 523/2023 a Curții Constituționale, textul criticat nu reglementează pentru perioade anterioare intrării în vigoare a modificării.

De asemenea, reclamanta a susținut că, în ceea ce privește aplicarea penalității de nedeclarare, aceasta a fost instituită prin O.U.G. nr. 188/2022, care a intrat în vigoare abia la 29 decembrie 2022, fiind inadmisibilă retroactiv, întrucât la data naşterii obligației fiscale principale nu exista o dispoziție legală expresă care să permită aplicarea acestei sancțiuni. A arătat că, în lipsa unei norme legale în vigoare la data nașterii obligației fiscale principale, pot fi calculate exclusiv accesorii de natură compensatorie.

 

2.Caz bine justificat – dubiu puternic privind legalitatea actului

Cu privire la prima condiţie, instanţa reţine că aceasta este îndeplinită atunci când există dubii puternice cu privire la legalitatea actului. Altfel spus, la o analiză sumară, actul administrativ a cărui suspendare se cere trebuie să apară ca fiind mai degrabă nelegal decât legal.

Aşa cum s-a arătat şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute. (Î.C.C.J. – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, decizia nr. 442 din 30 ianuarie 2013).

Astfel, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, respectiv să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, aşa-numita „pipăire a fondului”, care să nu conducă la prejudecarea fondului litigiului.

În susținerea existenței unui caz justificat, reclamanta a invocat că organul fiscal a determinat doar parțial fluxurile de trezorerie pentru perioada verificata, în sensul că secțiunile sold inițial și fluxuri în perioada verificată sunt incomplete, deoarece nu cuprind și analiza numerarului la purtător. În esență, reclamanta invocă faptul că pentru anul 2018 soldul final numerar la purtător a fost de 78.776,70 LEI, sumă care trebuie avută în vedere și ca sold inițial de numerar pentru anul 2019, când au existat intrări de numerar de 28.000 LEI și ieșiri de numerar tot de 28.000 lei, astfel încât soldul final în numerar la purtător pentru anul 2019 a fost tot de 78.776,70 LEI. Din moment ce reclamanta a deținut acest surplus de numerar atât în 2018, cât și în 2019, reclamanta afirmă că în mod greșit a apreciat organul fiscal că reclamanta a cheltuit sume pe care nu le poate justifica.

Tribunalul reține că pentru verificarea susținerilor reclamantei în sensul că pentru anul 2018 soldul final numerar la purtător a fost de 78.776,70 LEI este nevoie de administrarea unor probe suplimentare, probe incompatibile cu prezenta procedură. Procedând la analiza sumară a înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul reține că în punctul de vedere cu privire la constatările din proiectul de raport de verificare fiscală depuse de către reclamantă se invocă faptul că reclamanta a primit sume substanțiale în numerar de la soț, sume care acoperă în întregime veniturile presupus nejustificate. Acest punct de vedere nu pare că ar fi fost analizat în detaliu de organul fiscal, singurele mențiuni din raportul de verificare fiscală cu privire la acest aspect având un caracter general și ambiguu (f. 30/32). Astfel, organul fiscal a reținut că o parte din numerarul derulat în perioada verificata provine din sumele acordate de soț, fără a preciza despre ce parte este vorba. De asemenea, se arată că utilizările de fonduri și sursa fondurilor a fost modificată față de proiectul de raport în funcție de argumentele și documentele prezentate, fără a se arăta totuși, în concret, care documente au dus la efectuarea fiecărei modificări și care sunt motivele pentru care explicațiile reclamantei nu au fost acceptate în totalitate.

Astfel, aparent, decizia organului fiscal de a nu ține cont de sumele pe care reclamanta afirmă că le-ar fi primit de la soțul său este lipsită de orice justificare, aspect care creează o aparență de nelegalitate, decizia organului fiscal părând a avea un caracter arbitrar. În esență, organul fiscal a considerat că documentele depuse de către reclamantă sunt insuficiente pentru a justifica în totalitate sumele presupus nejustificate, fără a indica care este motivul pentru care explicațiile și documentele puse la dispoziție de către reclamantă nu au fost suficiente pentru justificarea integrală a sumelor imputate.

Sunt, de asemenea, întemeiate susținerile reclamantei privind existența unor greșeli în decizia de impunere și raportul de verificare fiscală cu privire la sumele considerate ca fiind venituri suplimentare din sursă neidentificată în anii 2018 și 2019. În acest sens, Tribunalul constată că se verifica în totalitate susținerile reclamantei de la punctele 33 și 34 din cererea de chemare în judecată, în sensul că în raportul de verificare fiscală și decizia de impunere există menționate ca fiind venituri suplimentare din sursă neidentificată pentru anul 2018 suma de 44.130 LEI, respectiv suma de 41.245 LEI, totalul surselor pentru anul 2018 891.447 LEI, respectiv 894.332 LEI, total venituri din surse neidentificate pentru anul 2019 19.790 LEI, respectiv 13.853 LEI. Organul fiscal nu a explicat în niciun fel existența acestor diferențe, or, în principiu, un act administrativ în care se impută contribuabilului niște sume care nu sunt certe nu poate fi considerat a fi aparent legal.

Din analiza sumară a documentelor depuse la dosar, tribunalul reține că discuția finală a avut loc la data de 22 aprilie 2026, aspect care este consemnat inclusiv în raportul de verificare finală, la pagina 20/32. Cu toate acestea, la stabilirea creanțelor fiscale accesorii organul fiscal a menționat ca dată a discuției finale, până la care au fost stabilite accesoriile, 29 aprilie 2026. Nici cu privire la acest aspect organul fiscal nu a oferit instanței vreo lămurire care să poată fi avut în vedere pentru a se considera că această neconcordanță (care produce efecte directe asupra cuantumului accesoriilor imputate reclamantei) nu ar constitui un viciu aparent de nelegalitate al actului administrativ supus atenției instanței.

În aceste condiții, tribunalul reține că există o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a deciziei de impunere …/29.04.2026. Prin urmare, la o verificare sumară, actul administrativ emis pare a fi nelegal.

În condițiile în care o analiză detaliată a susținerilor părților în prezenta procedură nu este posibilă, întrucât ar echivala cu soluționarea fondului litigiului, această instanța nu are posibilitatea de a verifica modul în care ar trebuie să fie calificate depunerile și ridicările de numerar dintr-un cont bancar (ca fiind sursă de fonduri, utilizare de fonduri, transfer în cadrul aceluiași patrimoniu) și deci de a stabili dacă interpretarea corectă este cea dată de organul fiscal sau cea propusă de către reclamantă.

 

3. Paguba iminentă

Reclamanta a invocat, în esență, că punerea în executare a obligațiilor stabilite în sarcina sa depășesc posibilitățile de plată ale reclamantei.

Tribunalul reține că sumele pe care reclamanta ar trebui să le plătească de îndată în baza actului administrativ a cărui suspendare se solicită sunt la un nivel considerabil, fiind evident că nu pot fi acoperite din veniturile obținute de către reclamantă, astfel cum au fost acestea dovedite prin înscrisurile depuse la 18.06.2026 (10.257 lei brut lunar), mai ales în contextul în care reclamanta are în întreținere 3 copii minori, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la aceeași dată.

Prin urmare, raportat la aspectele menţionate, instanţa reţine că sunt îndeplinite condiţiile suspendării executării actelor administrative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 , astfel încât cererea de suspendare va fi admisă.

 

♦

Ai primit o decizie de impunere de la ANAF? Vezi cum am obținut suspendarea executării la Tribunalul Cluj și ce pași legali trebuie să urmezi. Contactează un avocat specializat.

În acest context, ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante pentru  dvs., incluzând stabilirea strategiilor potrivite, redactarea Contestației fiscale/Acțiune suspendare pentru protejarea drepturilor. Contactați Cabinetul de Avocat Pascui pentru o analiză personalizată a situației dumneavoastră juridice: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190