Suspendare decizie de impunere: Impozit 70% venituri neidentificate

Prin Decizia Civilă a Curții de Apel Timișoara din 4 august 2025 am obținut suspendarea unei decizii de impunere emisă pentru verificarea veniturilor din sursă neidentificată, organul fiscal aplicând cota de impozitare 70%. avocatspecializatfiscal

–modificare cod fiscal impozit 70%,ce venituri se impozitează cu 70 la sută, control anaf persoane fizice justificarea averilor,notificare de conformare anaf persoane fizice,banii din conturi nedeclarati control anaf

1.Starea de fapt

Prin decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale, înregistrată sub numărul ARG_AIF4398/24.06.2025 (filele 64-75 dosar), s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe venit în cuantum de 1877597 lei şi accesorii (dobânzi şi penalităţi) în cuantum de 2597854 lei.

În esenţă, organele de inspecţie fiscală au reţinut că în perioada 01.01._____________21 reclamantul ar fi utilizat fonduri mari decât sursele de venituri identificate, rezultând astfel venituri a căror sursă nu a fost identificată în cuantum total de 2682283 lei. avocatcluj

În conformitate cu prevederile art. 117 din Legea ######## privind Codul fiscal, diferenele de venituri au fost impuse cu o cotă de 70%, aplicabilă asupra bazei impozabile ajustate.

 

2.Temeiurile privind suspendarea actului adminsitrativ

Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, „(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. #### suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.”

Art. 2 alin.1 lit. t din Legea ######## defineşte cazurile bine justificate ca „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, în vreme ce paguba iminentă este definită de lit. ş a aceluiaşi paragraf drept „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.”

 

3. Reținerile Curții și argumentele noastre

Curtea subliniază că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, regula fiind cea a executării imediate şi din oficiu a acestuia.

Pentru a suspenda executarea actului, reclamanta trebuie să răstoarne prezumţia de legalitate prin oferirea unor indicii suficiente vizând nelegalitatea acestuia, fără însă ca analiza aspectelor invocate de reclamantă să presupună evaluarea pe fond a actului.

În opinia instanței, îndoiala asupra prezumției de legalitate a actului administrativ derivă din modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 117 din Legea ######## privind Codul fiscal vizând impozitarea cu 70% a diferențelor de venituri constatate.

Astfel, în perioada 01.01._____________21 , supusă controlului de către organele fiscale, art. 117 din Legea privind Codul fiscal, prevedea, sub titlul „Definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată”: „Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere, organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.”

Art. 117 din Legea ######## a fost modificat prin art. III pct. 13 din Legea 296/2023, dobândind următorul conţinut: „Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere, organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.”

Conform art. VII din Legea 296/2023, „(1) Prevederile art. III intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024, cu următoarele excepţii: (…) b) prevederile pct. 13 intră în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024 şi se aplică deciziilor de impunere emise de organele fiscale începând cu aceeaşi dată„.

La o verificare sumară a actului a cărui suspendare se solicită, curtea constată că pentru veniturile obţinute în perioada 01.01.2021, organele fiscale au aplicat cota de impozitare de 70% intrată în vigoare la data de 01.07.2024.

Instanţa apreciază că aplicarea dispoziţiilor legii fiscale noi unor raporturi obligaţionale născute anterior intrării sale în vigoare este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei de impunere, în contextul în care neretroactivitatea legii civile este ridicată la rang de principiu constituţional, fiind prevăzută de art. 15 din legea fundamentală , iar art. 6 alin. 2 Cod civil, aplicabil potrivit art. 3 alin. 2 din codul de procedură fiscală, dispun că „(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor” .

Astfel, fără a efectua o cercetare aprofundată a conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, care nu poate fi făcută decât prin analiza coroborată a probelor şi prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale, motivul de nelegalitate invocat de către reclamant în legătură cu aplicarea în timp a legii ridică un dubiu serios cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau unui serviciu public, instanţa apreciază că şi aceasta este îndeplinită.

Prin aplicarea cotei de impozit substanţial majorate şi calcularea de accesorii asupra acestuia s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale deosebit de oneroase, impactul executării silite asupra acestuia (în condiţiile în care reclamantul deţine, conform susţinerilor sale, necontestate de către pârâtă, un autoturism de o valoare scăzută şi o casă de locuit bun comun cu soţia, pentru care achită rate şi asupra căruia banca are, ca urmare, un drept de ipotecă) conducând, inevitabil, la pierderea de către reclamant a tuturor bunurilor, cu afectarea gravă a traiului zilnic, fără ca prin aceasta creanţa fiscală să fie satisfăcută măcar într-un procent modic. Or, în situaţia vânzării silite a imobilului reclamantului, o eventuală întoarcere a executării ar fi deosebit de dificilă, chiar imposibilă.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, curtea va dispune suspendarea executării deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale, înregistrată sub numărul ARG_AIF4398/24.06.2025, până la pronunţarea instanţei de fond.

 

♦

 

În acest context, ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante pentru  dvs., incluzând stabilirea strategiilor potrivite, redactarea Contestației fiscale pentru protejarea drepturilor. Pentru informații suplimentare vă stăm la dispoziție: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.