Proces verbal de sanctionare contraventionala pentru viteza depasita anulat. Inregistrare video lipsita de claritate si dubiul profita petentiului

Prin Sentința Civilă nr. 1503/2025 din 27.06.2025, Judecătoria Năsăud a admis plângerea contravențională și a anulat P.V. emis pentru depășirea limitei de viteză.

 

1.Starea de fapt

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii seria x nr. xyx încheiat de intimat la data de 13.09.2024 (f. 21) petentul XYX a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, reținându-se de către agentul constatator că în data de 13.09.2024, ora 18.29, în calitate de conducător auto, a condus autoutilitara marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare xyz, pe D.J.109F, pe str. Țibleșului, în localitatea Târgu Lăpuş, pe str. Liviu Rebreanu, cu viteza de 103 km/h (+53 km/h) în momentul efectuării unei depăşiri. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul video radar Autovision, Harddisk 1XNB, montat pe auto xyz.

 

2.Argumentele noastre și apărările instanței

În cazul contravenţiilor care nu se constată prin simţurile proprii ale agentului constatator, cum sunt cele care privesc depăşirea limitelor de viteză, probaţiunea în faţa instanţei se realizează prin mijloace speciale.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, respectiv cu aparatul radar tip Autovision ROM 414 montat pe auto MAI 48076, aflat în perioada de valabilitate a verificării metrologice, cu termen de valabilitate până la data de 14.02.2024. (buletin de verificare metrologică ataşat pe suportul optic, f. 26)

Așadar, stabilirea vitezei de rulare a autoturismului petentului s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar, acționat în regim staționar.

Din examinarea înregistrării video – radar, instanţa reţine că aceasta nu este conformă cu dispozițiile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05, întrucât nu cuprinde toate elementele prevăzute de lege, în sensul că la momentul în care s-a înregistrat viteza de 103 km/h, atribuită autoturismului înmatriculat sub nr. XYX, imaginea nu permitea a fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, iar din succesiunea înregistrărilor video anexate, nu rezultă cu claritate modalitatea în care s-a focalizat imaginea asupra autoturismului ţintă, această focalizare neintervenind până la finalizarea înregistrărilor.

Concluziv, analizând conținutul procesului verbal contestat, sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că din imaginile înregistrate de aparatul radar, în momentul măsurării vitezei de 103 km/h, în raza de măsurare a aparatului se deplasează un alt autovehicul, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenţă, neputându-se stabili cu exactitate numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către petent (decât mult după înregistrarea vitezei), întrucât imaginile sunt neclare pe acest aspect.

De asemenea, imaginile video – radar prezintă sincope majore, iar la momentul în care indicativul a înregistrat viteza de 103 km/h, exista un autoturism care rula (cu nr. de înmatriculare din judeţul Maramureș), ulterior fiind înregistrate alte autoturisme, printre care şi autoturismul condus de petent, aflat în coloană, în spatele celui cu număr de Maramureș.

De asemenea, având în vedere modalitatea de folosire a aparatului radar, a distanței optime de măsurare, raportat la întregul traseu parcurs şi măsurat al autoturismului, ţinând seama deopotrivă şi de faptul că sectorul de drum respectiv era intens circulat, traficul desfăşurându-se în coloană ulterior, nu se poate reține cu certitudine că viteza privea autovehiculul condus de petent sau că avea valoarea indicată.

Prin urmare, intimatul nu a dovedit dincolo de orice urmă de îndoială că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, iar conform principiului in dubio pro reo, îndoiala îi profită petentului.

În raport de considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa ia act că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întrucât din probele administrate în cauză rezultă lipsa caracterului contravenţional al faptei reţinute în sarcina acestuia, prezumţia de care beneficiază actul constatator fiind aşadar răsturnată.

***

Pentru informații suplimentare, reprezentare în procese vizând anularea proceselor verbale de sancționare contravenționale vă stăm la dispoziție: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.