Despăgubiri de 220.000 Euro pentru victimele accidentului rutier în cazul uciderii din culpa.
O soluție recentă a cabinetului ne-a demonstrat încă o dată că pregătire cazurilor cu obiect despăgubiri în cazul accidentelor auto este crucială. În speța avută, am reușit să obținem despăgubiri în cuantum de 220.000 Euro pentru victimele unui accident rutier care a cauzat moartea unei persoane, dosarul penal fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca și Curtea de Apel Cluj, având ca obiect ucidere din culpă, 192 C. pen.
Pe lângă cuantumul obținut, frumusețea juridică a speței transpare și din ideea că s-au obținut despăgubiri și pentru ginerele persoanei decedate, ipoteză rară din practică. Avocat specializat accidente
Pentru mai multe informații despre accidentul de pe Frunzișului, a se vedea aici și aici.
Este vorba despre dos. nr. 20195/211/2022, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. Avocat daune accidente
1.Starea de fapt și încadrarea juridică
Prin rechizitoriul nr… din data de 30.09.2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.pen. (persoana vătămată K.A.) și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și (4) rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C.pen. (persoana vătămată M.A. și persoana vătămată D.A., totul cu aplic. art. 38 alin. (2) C.pen. Avocat Cluj Daune
În actul de sesizare al instanţei s-a reținut, în esență că, la data de 12.09.2021, în jurul orei 11:40, în timp ce conducea autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare …, pe str. Frunzișului din mun. Cluj-Napoca, inculpatul F.D. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a respectat distanța regulamentară față de alte vehicule, intrând astfel în coliziune cu motocicleta Yamaha cu nr. de înmatriculare …, condusă de persoana vătămată M.A., care circula regulamentar în fața sa, provocându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-60 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
După aceea, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a pătruns pe trotuarul străzii Urcușului, unde a accidentat persoanele vătămate K.A. și D.C., pietoni care circulau regulamentar, persoana vătămată K.A. decedând la fața locului din pricina leziunilor, iar persoana vătămată D.C. suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, uzându-se de procedura simplificată, latura penală nereprezentând interes pentru speța de față. Victima accident
2.Soluția dată în primă instanță cu privire la latura civilă
Prima instanţă a făcut trimitere la art. 1357 alin. (1) C.civ., art. 1390 C.civ., art. 1391 alin. (2) C.civ., art. 1349 alin. (1) rap. la art. 1357 Cod civil, reţinând că răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită, aşa cum rezultă din prevăzute art. 19 C.pr.pen. Cu toate acestea, compensaţie trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea prejudiciului suferit.
În ceea ce privește prima condiție legală, respectiv existența unei fapte ilicite, prima instanţă a apreciat că aceasta este îndeplinită în cauză, fiind reprezentată de uciderea persoanei vătămate K.A.
În privinţa prejudiciului, instanţa a constatat că părțile civile au solicitat repararea prejudiciului nepatrimonial suferit în calitatea de descendenți ai victimei decedate, potrivit art. 1391 alin. (2) C.civ.
Din documentele depuse la dosarul cauzei, respectiv certificate de naştere, certificate de deces, certificate de căsătorie (f. 30, 39, 49, 50, 62, 71 d.i.) rezultă că PP și PM sunt fiicele defunctei, iar P.A., P.R. ȘI P.M. sunt nepoții de fiice ale acesteia. Avocat specializat victime accidente rutiere
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind cel care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Prima instanţă a reţinut că este un proces extrem de dificil cuantificare bănească a durerii cauzate de moartea unei persoane apropiate şi că o reparaţie integrală, care ar putea înlătura durerea sau compensa cu tot cu pierderea, nu este posibilă. Este însă o certitudine faptul că, în mod firesc, părţile civile au suferit în urma decesului mamei, respectiv bunicii lor.
Cu atât mai mare a fost suferința, cu P.M. locuiau împreună cu defuncta, aceasta din urmă reprezentând un sprijin real în ceea ce privea treburile casnice și îngrijirea familiei, potrivit declarațiilor părților civile (f. 165 și 166 d.i.)
Prima instanţă a mai reţinut că durerea încercată şi pierderea resimţită de părţile civile rezultă şi din declaraţia martorei A.A. (f. 190 d.i.) care a arătat că defuncta, în ciuda vârstei înaintate, era implicată în activitățile de zi cu zi ale familiei, își folosea timpul și resursele în beneficiul ajutării familiei, fiind un prijin moral și material al acesteia Cu toate că au ajuns la vârsta maturității, fiicele și nepoții victimei urmează să îşi trăiască tot restul vieţii marcaţi de această pierdere, din pricina faptului că un astfel de eveniment produs subit și într-un mod violent nu va putea fi uitat niciodată.
Deși este incontestabilă durerea suferită de părțile civile, datorită gradului de rudenie apropiat cu victima, instanța a ținut cont de vârsta înaintată a victimei, de faptul că despăgubirile oferite nu au scopul de a compensa și de a se substituii pierderii resimțite de fiicele și nepoții vitimei, precum și de faptul că evenimentul tragic petrecut nu poate justifica îmbogățirea nejustificată a părților civile, motiv pentru care a fost admise pretențiile civile solicitate de acestea, într-o măsură echitabilă și proporțională.
Față de aceste considerente, instanţa a apreciat că suma de 60.000 de euro în echivalentul în lei la data plăţii (în funcţie de cursul B.N.R.), pentru fiecare din părțile civile fiicele.
De asemenea suma de 30.000 de euro în echivalentul în lei la data plăţii (în funcţie de cursul B.N.R.), pentru fiecare din părțile civile nepoți de fiice.
Raportat la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța a apreciat că această cerință este îndeplinită, deoarece în lipsa acțiunilor inculpatului, suferințele morale nu ar fi existat.
Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei, inculpatul fiind singurul vinovat de producerea accidentului, celelalte persoane implicate circulând în mod regulamentar.
3.Respingerea în primă instanța a pretențiilor ginerelui
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 40.000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, formulată de către partea civilă PG, în calitate de ginere al persoanei vătămate, prima instanţă a reținut ca fiind incidente prevederile art. 1349 alin. (2) C.civ., partea civilă având posibilitatea de a dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu moral.
Având în vedere că în această ipoteză, distinctă de cea a descendenților, legea nu mai prezumă existența suferințelor psihice, nu este suficient ca persoana care solicită despăgubirea să fi fost afectată de moartea victimei, ci pentru a se acorda despăgubiri pentru durerea încercată de moartea acesteia, ea trebuie să dovedească că a fost puternic impactată emoțional de eveniment, cu consecințe pe plan psihologic.
Faptul că partea civilă a arătat că a fost afectată, ca de altfel orice persoană apropiată victimei, de decesul acesteia, nu justifică admiterea pretențiilor acestuia. Mai mult, prima instanţă a apreciat că ajutorul acordat ginerelui său, din cauza problemelor grave de sănătate pe care acesta le avea, nu înseamnă că defuncta și-a asumat întreținerea sa, astfel cum prevede art. 1390 alin. (2) C.civ. Prin urmare, fără a susține că evenimentul nu a avut impact asupra sa, prima instanţă a apreciat că partea civilă PG nu a dovedit că decesul victimei i-au produs suferințe psihice de o asemenea intensitate încât să justifice admiterea solicitării sale și obligarea părții responsabile civilmente, în plus, la plata de daune morale către acesta, fapt pentru care va respinge cererea acestuia, ca neîntemeiată.
4.Admiterea apelului și acordarea pretențiilor ginerelui
Asupra fondului pretenţiilor părţii civile Pelcea Gheorghe, Curtea constată că, potrivit art. 1.391 alin. (2) C.civ., „instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu”.
Fiind indubitabil stabilită fapta delictuală a inculpatului, conform probelor administrate pe latura penală, raportat la prevederile art. 1.349 şi 1.357 C.civ., instanţa de apel constată că se impune obligarea părţii responsabile civilmente, în calitate de asigurător RCA al autovehiculului condus de acesta, la plata daunelor morale către partea civilă PG, iar, sub acest aspect, prin raportare la prevederile art. 1391 alin. (2) C.civ., mai sus citate, contrar aprecierii primei instanţe, Curtea constată că a fost făcută dovada durerii încercate de către partea civilă ca urmare a decesului soacrei sale.
Astfel, chiar dacă în cazul acestei părţi civile nu este prezumată existenţa unui prejudiciu de ordin moral în baza prevederilor mai sus menţionate, se impune a se ţine seama de faptul că acest prejudiciu a rezultat din probele administrate în cauză.
Prin urmare, partea civilă P.G. este ginerele persoanei vătămate, respectiv afin de gradul I cu aceasta. Prin urmare, se impune a se avea în vedere că, deşi partea civilă P.G. nu se încadrează în categoria persoanelor în cazul cărora durerea încercată prin moartea victimei este prezumată, relaţia de afinitate dintre aceasta şi victimă reprezintă un element important în evaluarea prejudiciului alegat în cauză, iar, de asemenea, se impune a se avea în vedere şi faptul că partea civilă a trăit în aceeaşi locuinţă cu victima, aflându-se chiar în grija acesteia din urmă în momente grele.
În acest context, Curtea constată că prejudiciul moral alegat de partea civilă a fost dovedit în cauză, contrar aprecierii primei instanţe. Într-adevăr, legiuitorul nu prezumă în cazul ginerelui victimei durerea încercată prin moartea acesteia din urmă, însă, pe de altă parte, prin raportare la dispoziţiile art. 1.391 alin. (2) C.civ., mai sus citate, nu se poate reţine că probele administrate în cauză nu ar fi suficiente pentru a se reţine existenţa unui prejudiciu moral cauzat de moartea victimei.
Prima instanţă a apreciat că nu este suficient ca persoana care solicită despăgubirea să fi fost afectată de moartea victimei, ci pentru a se acorda despăgubiri pentru durerea încercată de moartea acesteia, ea trebuie să dovedească că a fost puternic impactată emoțional de eveniment, cu consecințe pe plan psihologic, iar „faptul că partea civilă a arătat că a fost afectată, ca de altfel orice persoană apropiată victimei, de decesul acesteia, nu justifică admiterea pretențiilor acestuia”.
Or, din probele administrate nu rezultă că partea civilă P.G. ar fi fost afectată la fel ca orice persoană apropiată victimei, ci dimpotrivă, au fost invocate şi dovedite împrejurări relevante de natură să confirme existenţa unei relaţii de afecţiune mai strânse între partea civilă P.G. şi victimă.
În ceea ce priveşte ajutorul acordat de victimă ginerelui său, din cauza problemelor grave de sănătate pe care acesta le avea, prima instanţă a apreciat că acest ajutor nu ar prezenta relevanţă în cauză câtă vreme defuncta nu și-a asumat întreținerea sa, astfel cum prevede art. 1.390 alin. (2) C.civ. Sub acest aspect, însă, este de observat că acţiunea civilă formulată de această parte civilă nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.390 alin. (2) C.civ. [la art. 1.390 alin. (1)-(2) C.civ. prevăzându-se că: „(1) Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2) Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent”], ci pe dispoziţiile art. 1.391 alin. (2) C.civ.
Prin urmare, nu prezintă relevanţă în cauză că victima nu şi-a asumat obligaţia întreţinerii părţii civile PG, ci prezintă relevanţă faptul că aceasta i-a acordat sprijin părţii civile în momente dificile, sprijin care, coroborat cu relaţia de afinitate mai sus menţionată, probează existenţa unei relaţii de afecţiune mai strânse între victimă şi partea civilă, de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza finală C.civ.
***
Ați fost sau sunteți victima unui accident rutier? Ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante, incluzând pregătirea apărării și stabilirea unei strategii personalizate pentru a obține o soluție favorabilă. Pentru informații suplimentare vă stăm la dispoziție: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.