Constructie fara autorizatie in Cluj. Tribunalul anuleaza procesul verbal de amenda si demolare si salveaza constructia
După cum bine cunoaștem deja, practica administrativă din Cluj-Napoca a avut și are ca obiect demolarea așa ziselor construcții edificate fără Autorizație de Construire. S-au demarat controale pe zona Valea Chintăului, dar și alte zone țintite din oraș.
Prin Decizia Civilă nr. 10290/211/2022 a Tribunalului Cluj am obținut o hotărâre deosebită pentru clientul nostru în sensul anulării în integralitate a procesului verbal de sancționare contravențională care prevedea măsura complementară a desființării construcției și amenda de 15.000 Lei.
Ai primit amendă sau decizie de demolare pentru o construcție fără autorizație în Cluj? Află cum am obținut anularea procesului verbal invocând prescripția de 3 ani.
Când nu mai poți fi sancționat pentru o construcție fără autorizație? avocatspecializatcontraventii
Cum te poate ajuta un avocat de urbanism din Cluj în anularea procesului verbal? avocatconstructiicluj
1.Starea de fapt
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PL nr. 081777/02.05.2022 apelantul U.F.O a fost sancționat cu amendă în cuantum de 15.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991. Prin același proces-verbal, s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor, precum și desființarea lucrărilor executate. avocatspecializatimobiliare
S-a reţinut în sarcina sa că, în calitate de beneficiar şi proprietar al terenului situat în extravilanul municipiului Cluj-Napoca, zona Pomet, f.n., înscris în CF nr. … nr. cad. …, a executat lucrări de construcţii, o casă tip (P) fără a deţine autorizaţie de construire, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Lucrările constau în: construirea unei case cu structura din zidărie de cărămidă, stâlpişori de beton, planşeu din beton armat + închideri din cărămidă, acoperiş tip şarpantă cu învelitoare. Dimensiunile în plan a casei sunt de aprox 8×10 m. La data controlului lucrările sunt nefinalizate, adică „la roşu”, în curs de execuţie.
2.Argumentele instanței privind admiterea apelului nostru
În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantul UFO, acesta a invocat în primul rând împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a aplica sancţiunea. Ca urmare a administrării probaţiunii, Tribunalul reţine că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia RIL 16/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 31 coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale pentru contravenţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizaţie de construire, a unei construcţii ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenţiei, curge de la data terminării în fapt a construcţiei.
Potrivit art. 31 din Legea 50/1991 „Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.”
Din planşele foto întocmite de agentul constatator la data controlului, şi depuse la dosar la fila 30-31 dosar fond, rezultă că imobilul era edificat complet, având acoperiş, geamuri şi toţi pereţii, lipsind într-adevăr tencuielile și eventuale finisaje exterioare.
Din declaraţia martorului TAP, audiat de prima instanţă (f.61) rezultă că imobilul se află în acest stadiu din prima parte a anului 2019.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, faptul că martorul îl cunoaşte pe apelant şi locuieşte în zonă, nu reprezintă un motiv pentru a reţine lipsa de credibilitate a martorului, cât timp nu s-a dovedit că şi martorul ar fi construit fără AC pentru a se reţine că are un interes personal în speţă.
Pe de altă parte, dacă se prefigura existenţa reală a unei legături de interese între martor şi apelant, acesta nu trebuia audiat, în temeiul art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit susţinerilor apelantului, a finalizat lucrările în luna ianuarie 2019.
Raportat la probele anterior analizate, Tribunalul reţine că din coroborarea acestora cu susţinerile apelantului, rezultă că ultimele lucrări la imobil au fost efectuate în prima parte a anului 2019, fiind în acelaţi stadiu. În lipsa altor probe, instanţa are obligaţia de a anliza probaţiune administrată, proba testimonială neputând fi înlăturată pentru că nu se coroborează cu alte probe.
Având în vedere că din fotografiile depuse de agentul constatator rezultă că imobilul are toate elementele structurale necesare destinaţiei de locuinţă, lipsind în realitate doar tencuiala şi eventualele finisaje exterioare, reţinem că în sensul RIL 16/2020 construcţia este una finalizată, iar nu în curs de executare, astfel cum s-a menţionat în procesul verbal şi cum eronat a reţinut judecătorul fondului.
În acest context devin incidente cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia RIL 16/2020, în considerentele 97 şi 106, redate în extenso mai sus, respectiv că fapta continuă de edificare a construcţiilor fără autorizaţie de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor, precum şi un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări. Ultimul act de construire executat reprezintă momentul epuizării faptei contravenţionale, iar încetarea activităţii contravenţionale – în situaţia în care contravenţia nu este constatată pe parcursul executării lucrărilor, ci după finalizarea acestora (după cum a fost cazul şi în speţă) – are loc la momentul terminării construcţiei, respectiv atunci când, faptic, aceasta are toate elementele structurale, potrivit utilităţii pentru care a fost edificată.
Prin urmare, conchidem că lucrarea pentru care a fost sancţionat apelantul a fost finalizată cel târziu în luna ianuarie 2019 şi respectiva contravenție s-a epuizat la acel moment, în conformitate cu considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia RIL 16/2020: 97. Prin urmare, fapta continuă de edificare a construcţiilor fără autorizaţie de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor, precum şi un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări. Ultimul act de construire executat reprezintă momentul epuizării faptei contravenţionale. Acest moment poate fi asimilat cu data săvârşirii faptei în ansamblul său. Pe cale de consecinţă, aceasta este şi data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale, prevăzut de dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În aceste condiţii, Tribunalul reţine că, din moment ce din probele administrate rezultă că lucrările au fost finalizate cel târziu în luna ianuarie 2019, acesta fiind momentul la care construcţia avea finalizate elementele structurale şi că apelantul nu a mai efectuat lucrări la imobil, rezultă că epuizarea contravenţiei a avut loc la acel moment. Acest moment poate fi asimilat cu data săvârşirii faptei în ansamblul său, astfel cum a reţinut Înalta Curte şi, pe cale de consecinţă, acesta este şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale, prevăzut de dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 50/1991. Termenul s-a împlinit în luna ianuarie 2022 astfel că aplicarea sancţiunii la 02.05.2022 s-a efectuat în afara termenului de prescripţie. Art. 31 din Legea 50/1991 statuează expres că dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
Reţinem că inclusiv constatarea contravenţiei a avut loc ulterior împlinirii termenului, respectiv la controlul din 14.03.2022, şi, chiar dacă s-ar fi realizat în interiorul termenului, observăm că legea nu atribuie momentului constatării faptei valoare de act întrerupător ori suspensiv al termenului de prescripţie.
În concluzie, împlinirea termenului de prescripție atrage și imposibilitatea aplicării sancţiunii astfel că, pentru motivele de fapt şi de drept expuse în cele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, va admite apelul şi în aceste condiţii nu va mai analiza celelalte susţineri ale apelantului privind proporţionalitatea sancţiunii şi salvagardarea construcţiei.
♦
Ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante, incluzând pregătirea apărării și stabilirea unei strategii personalizate pentru a obține o soluție favorabilă în domeniul autorizării sau al urbanismului. Dacă sunteți în căutarea unui avocat specializat în formularea unor apărări privind procedura autorizării, demolării, orice alte informații referitorare la specificul urbanismului vă stăm la dispoziție: Contactați Cabinetul de Avocat Pascui pentru o analiză personalizată a situației dumneavoastră juridice: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.