a

Facebook

Copyright 2018 Avocat Pășcui Gabriel-Valeriu.

LinkedIn

Search
Menu
 

Când este admisibilă revizuirea în contenciosul administrativ? Analiza Deciziei Curții de Apel Cluj

Avocat Pașcui Gabriel-Valeriu > Contencios Administrativ si Fiscal  > Când este admisibilă revizuirea în contenciosul administrativ? Analiza Deciziei Curții de Apel Cluj

Când este admisibilă revizuirea în contenciosul administrativ? Analiza Deciziei Curții de Apel Cluj

Analiză juridică privind Decizia Curții de Apel Cluj nr. 708/2026 și condițiile de admisibilitate pentru revizuire în contencios administrativ

Prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 708/2026 pronunțată în ședinţa publică din data de 05 Iunie 2026 s-a respins Recursul pronunțat și a fost păstrată Sentința Tribunalului Cluj prin care a fost respinsă ca inadmisibilă revizuire. Hotărârea a fost pronunțată în dos. 3210/117/2025.

Motivul de recurs prevăzut de articolul 21 din Legea nr. 554/2004 face trimitere la articolul 148 din Constituția României, care arată în mod expres faptul că dreptul Uniunii Europene înseamnă dreptul primar și dreptul secundar al Uniunii Europene. În raport cu această întrebare, prima instanță a arătat că aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene înseamnă, în primul rând, aplicarea legislației interne de transpunere a dreptului Uniunii Europene. avocatspecializatcontencioscluj

Opinia recurentei este în dezacord cu prima instanță, pentru că dreptul Uniunii Europene înseamnă dreptul primar, dreptul secundar al Uniunii Europene, convențiile internaționale la care UE, ca organizație regională a aderat, precum și jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene în interpretarea acestui drept al uniunii. În cuprinsul argumentelor invocate prin cererea de recurs a arătat că sunt incidente două acte normative ale Uniunii Europene, respectiv Directiva Habitate și Convenția de la Aarhus. Raportat la aceste două acte normative Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat cu titlu obligatoriu aceste două acte normative, primul dintre ele Directiva Habitate prin cauza C-323/17 și cauza C-721/21, hotărâri care nu au fost analizate de către prima instanță.

Ce înseamnă revizuirea în contenciosul administrativ?

Principiul securității juridice și Cauza Brumărescu la CEDO

Cazul de revizuire din art. 21 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

Conflictul dintre dreptul național și prioritatea dreptului Uniunii Europene

 

1.Argumentele noastre și motivarea instanței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanţele au soluţionat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub  semnul întrebării (cauza Brumărescu).

Certitudinea legală presupune respect pentru principiul res judicata, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor. Acest principiu subliniază că nici o parte nu are dreptul să solicite re-examinarea unei decizii definitive şi obligatorii doar în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă decizie în speţă.

„Revizuirea” unei hotărâri în cadrul unei căi de atac de retractare nu ar trebui să fie tratată ca un „apel” deghizat, iar simpla posibilitate a existenţei a două puncte de vedere asupra subiectului nu este un temei pentru re-examinare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară prin circumstanţele unui caracter substanţial şi imperios (cauza Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52854/99). Or, un asemenea caracter este reglementat limitativ prin art. 21 din Legea 554/2004 rap. la art. 509 C.p.c.

Pornind de la specificul căii de atac a revizuirii, care reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, Curtea reţine că partea nu își poate exprima orice nemulțumiri cu privire la hotărârea atacată întrucât, în acest caz, s-ar putea ajunge la recunoașterea unei căi de atac de reformare împotriva unei hotărâri definitive, ceea ce este de neconceput din perspectiva principiului securității juridice.

Rezultă de aici că, pentru ca o cerere de revizuire să ducă la analiza pe fond a hotărârii atacate, este necesar, mai întâi, ca ea să fie admisibilă, adică, printre altele, ca motivele de revizuire invocate să se încadreze printre cele expres și limitativ prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, simplele nemulțumiri ale părții referitoare la pretinsa nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate nu pot antrena în niciun caz rejudecare litigiului definitiv soluționat, în lipsa încadrării acestora într-unul dintre cazurile de revizuire.

În speță, din lecturarea cererii de revizuire se poate constata cu ușurință că aceasta exprimă nemulțumirea revizuentei cu privire la măsurile dispuse de instanța care a judecat în mod definitiv cauza, fără însă ca motivele acolo expuse să poată fi încadrate în cazul de revizuire invocat ca temei al cererii.

 

2.Cazul de revizuire de la art. 21 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

În primul rând, cazul de revizuire în discuție nu privește retractarea unor hotărâri pronunțate cu aplicarea greșită a dreptului Uniunii Europene, astfel cum consideră revizuenta, ci retractarea unor hotărâri pronunțate cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.

Cu privire la conținutul acestui principiu, curtea reține că, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Principiul supremației dreptului comunitar, care are drept corolar principiul priorității acestuia, a fost consacrat în jurisprudența CJUE prin hotărârea Costa împotriva ENEL din 15 iulie 1964, prin care s-a stabilit că legislaţia emisă de instituţiile europene se integrează în sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate să o respecte. Dreptul european are atunci supremaţie asupra legislaţiilor naţionale. Astfel, dacă o regulă naţională este contrară unei dispoziţii europene, autorităţile statelor membre trebuie să aplice dispoziţia europeană. Dreptul naţional nu este nici anulat şi nici abrogat, însă caracterul său obligatoriu este suspendat.

Prin urmare, despre principiul priorității dreptului unional nu se poate vorbi decât atunci când în discuție se află reguli de drept intern contrare dreptului unional. Încălcarea acestui principiu survine atunci când instanțele naționale dau prioritate de aplicare acestor reguli de drept intern, cu ignorarea supremației dreptului unional.

Revizuenta apreciază în esenţă că instanţa care a soluţionat definitiv litigiul pe fond ar fi validat decizia autorităţii de mediu de a nu efectua evaluarea adecvată pentru proiectul autorizat în 6 apropierea sitului Natura 2000 ROSCI0236 Strei-Haţeg, precum şi că stabilirea cheltuielilor de judecată ar fi fost făcută fără interpretarea conformă a dreptului intern cu dreptul Uniunii Europene, ignorându-se/nevalorificându-se jurisprudenţa din cauzele CJUE C 323/17, 721/21, 252/22.

Deși revizuenta a susținut că instanța ar fi soluționat litigiul din dos. nr. 3063/117/2022* cu încălcarea normelor și a practicii judiciare europene, aceasta nu a indicat niciun moment care a fost regula de drept național contrară acestor reguli europene și care ar fi fost aplicată de instanță cu ignorarea regulilor europene, cu atât mai mult cu cât norma de drept intern aplicabilă, respectiv OUG 57/2007, este o transpunere a Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice, iar prin Legea 86/2000 se ratifica Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, art. 451 alin. 2 C.p.c. reglementând instituţia reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor.

În realitate, este evident că ceea ce afirmă revizuenta nu este o contradicție între dreptul intern și dreptul european, care să fi dus la încălcarea supremației acestuia din urmă, ci ea își exprimă o simplă nemulțumire referitor la modalitatea în care instanța care a soluționat litigiul a interpretat și aplicat normele de drept intern și european incidente, nemulțumire care nu poate sta la baza formulării unei căi de atac de retractare.

***

Aveți nevoie de consultanță specializată sau de asistență în relația cu autoritățile sau pentru redactarea unei revizuire? Contactați Cabinetul de Avocat Pascui pentru o analiză personalizată a situației dumneavoastră juridice: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190

})(jQuery)