Tardivitate Validare Poprire
Într-o speță recentă din domeniul executării silite ne-am confruntat cu probleme juridice referitoare la validarea popririi. Avocat validare poprire
Vom prezenta pe scurt Sentința Civilă nr. 497/2023 Şedinţa publică din data de 07.06.2023 a Judecătoriei Huedin în dos. nr. 1684/242/2022 având ca obiect VALIDARE POPRIRE prin care Instanța ne-a admis excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi. Avocat specializare executare
1.Motivarea instanței în acord cu criticile noastre
Potrivit art. 790 C. proc. civ. (1) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Termenul exercitării acestei proceduri este de o luna de la data la care terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribilă, termenul de o luna fiind considerat un termen de prescripție extinctiva.[1]
Rezultă aşadar că pentru a putea fi validată poprirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) să existe obligaţia terţului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului şi
b) refuzul terţului de a indisponibiliza aceste sume, avocat executari silite
c) iar acţiunea să fie introdusă în termen de o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
În continuare, din interpretarea textelor legale mai sus menţionate rezultă că termenul de o lună, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, începe să curgă de la data expirării termenului de 5 zile prevăzut de art. 790 alin. 1 Cod procedură civilă, iar raţiunea instituirii sale este întemeiată pe celeritatea pe care o presupune executarea silită a titlului executoriu, în vederea realizării creanţei creditorului, împrejurare ce determină instanţa să îl califice ca un termen imperativ.
În speţă, poprirea s-a înfiinţat prin adresa din data de 17.03.2022, comunicată cu terţul poprit la data de 22.03.3022, acesta având obligaţia ca în termen de 5 zile de la comunicare să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, termen care s-a împlinit la data de 28.03.2022. Începând cu această dată, petentul avea un termen de o lună de a sesiza instanţa de executare pentru validarea popririi, termenul împlinindu-se la data de 28.04.2023.
Or, în cauză, petentul a formulat cererea de validare a popririi abia la data de 19.09.2022, cu mult peste termenul de o lună instituit de art. 790 alin.1 Cod proc.civ
Ca atare, câtă vreme din actele dosarului nu rezultă că executorul judecătoresc ar fi emis o nouă adresă de înfiinţare popririi, ulterioară celei din 17.03.2022 şi nici nu a dovedit existenţa unor motive temeinice care să fi împiedicat să solicite validarea popririi până la data de 28.04.2023, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 790 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că va admite excepția tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată de terţul poprit prin întâmpinare, sens în care va respinge cererea de validare a popririi, ca tardiv formulată.
2.Scurte concluzii
Indiferent de partea reprezentată, procedura validării popririi implică exigențe suplimentare. Nu de puține ori executorul prin Adresă înființează poprirea către terțul poprit, dar fără a anunța Creditorul, iar ulterior după câteva luni i se comunică creditorului că „nu există bunuri de executat, terțul poprit nu a făcut nimic, trebuie procedura instanței de validare”. În această situație, creditorul va trebui să regândească strategia deoarece nu se mai situează în interiorul termenului de 1 lună pentru a solicita validarea popririi.
De asemenea, din celălalt unghi, cum este speța analizată, terțul poprit trebui să cunoască procedura și să invoce apărările astfel încât să nu se trezească cu executări abuzive.
[1] Conform opiniei exprimate in doctrina juridica de prof. univ. Ion Deleanu in lucrarea « Tratat de procedura civila », Editura Universul Juridic, Editia 2013, Vol II, pag. 496