Suspendare Ordin de mutare in alta localitate a unui functionar public

În prezentul articol ne vom capta atenția asupra Sentinței Civile nr. 3126/2024 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dos. nr. 6673/117/2024 la data de 20.12.2024 având ca obiect suspendare act administrativ.

Problema juridică este dată de caracterul stringent la procedurii judiciare care se impunea a fi luată. Vorbim despre un ordin de mutare emis pentru funcționar public prin care acesta trebuia să se mute din Cluj-Napoca în București, actul administrativ fiind emis vineri, cu obligarea de mutare pentru luni.

În ceea ce priveşte condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare pe temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,  acestea sunt următoarele:

i. declanşarea procedurii administrative prealabile;

ii. existenţa unui „caz bine justificat”;

iii. necesitatea prevenirii unei pagube iminente;

 

1.Starea de fapt și articole relevante

În drept, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.”

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) ş) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (…).”

Conform art. 492 alin. 10 din Codul administrativ, „Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă.”

 

2. Caz bine justificat

În speţă, sub aspectul îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, instanţa reţine că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, care să nu conducă la prejudecarea fondului litigiului.

Este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în opinia instanţei raportat la critica reclamantului vizând nemotivarea actului administrativ din perspectiva oportunităţii dispunerii măsurii mutării temporare.

Cu privire la analiza oportunităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat următoarele în jurisprudenţa sa (Î.C.C.J. – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, decizia nr. 6139 din 18 Noiembrie 2020):

„Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Prin urmare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se regăseşte în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administraţia publică a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat. Avocat Specializat contencios administrativ

În plus, legiuitorul defineşte la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 excesul de putere ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Din moment ce principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege şi din moment ce oportunitatea este o componentă a legalităţii, instanţa de contencios administrativ poate să verifice îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat si din perspectiva oportunităţii, cercetând dacă, în aparenţă, actul este de natură a satisface cerinţa justului echilibru între
dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească.

Instanţa constată că art. 492 alin. 10 din Codul administrativ prevede ca în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii are alegerea între mai multe măsuri pe care le poate dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă, respectiv interzicerea accesului funcţionarului cercetat disciplinar la documentele care pot influenţa cercetarea sau mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice.

Prin ordinul criticat s-a dispus mutarea temporară a reclamantului de la Inspectoratul Judeţean în Construcţii Cluj la Serviciul Control Sector 5 al Inspectoratului în Construcţii Bucureşti, pe întreaga perioadă a cercetării administrative, începând cu data de 09.12.2024, actul fiind emis cu numai 5 zile înainte.

Actul administrativ nu cuprinde o minimă motivare care să fundamenteze necesitatea mutării reclamantului, mai ales pe întreaga perioadă a cercetării disciplinare, la o distanţă foarte mare de domiciliul şi locul său de muncă, în condiţiile în care cercetarea disciplinară se realizează chiar în Bucureşti, de către Comisia de disciplină a funcţionarilor publici din cadrul I.S.C.

Nu reiese în ce modalitate reclamantul ar putea influenţa cercetarea administrativă şi de ce o măsură mai puţin severă nu ar fi suficientă pentru atingerea interesului public pe care autoritatea publică intenţionează să îl ocrotească, respectiv evitarea influenţării cercetării disciplinare. În plus, nici din ordin şi nici din actele dosarului nu reiese pentru ce faptă este cercetat disciplinar reclamantul, acesta susţinând că nu este vorba de fapte penale, ci de abateri minore, susţineri care nu au fost contestate de autoritatea pârâtă.

În aceste condiţii, tribunalul reţine că măsura adoptată de autoritate este de natură a evidenţia o aparentă disproporţie între scopul vizat şi mijloacele adoptate pentru atingerea acestuia, situaţie în care justul echilibru între interesele aflate în conflict nu este asigurat şi din aceasta perspectivă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

 

3. Paguba iminenta

Examinând cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, instanţa constată că reclamantul a dovedit faptul că este tatăl unui minor în vârstă de 1 an (f. 21), iar mama sa este pensionată pe motiv de invaliditate din anul 2006, în prezent fiind în vârstă de 68 de ani, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei emise de Casa Judeţeană de Pensii (f. 111).

De asemenea, reclamantul a invocat că nu i s-a pus la dispoziţie o locuinţă în municipiul Bucureşti şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă că ar urma să îi fie decontată chiria sau transportul la domiciliu, aspecte necontestate de instituţia pârâtă.

Tribunalul apreciază că acestea se constituie în circumstanţe care conturează îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Astfel, prin mutarea sa temporară la o distanţă atât de mare de domiciliu, fără a i se asigura plata chiriei în municipiul Bucureşti, reclamantul nu este privat doar de posibilitatea îndeplinirii obligaţiei legale de întreţinere şi asigurare de sprijin copilului minor şi mamei aflate în dificultate, ci şi de o parte din drepturile salariale, care potrivit ordinului rămân aceleaşi, în condiţiile în care costurile traiului în municipiul Bucureşti ar urma să fie mai ridicate, cel puţin din cauza faptului că reclamantul nu ar beneficia de plata chiriei din partea instituţiei.

 

***

 

Ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante, incluzând pregătirea apărării și stabilirea unei strategii personalizate pentru a obține o soluție favorabilă. Pentru informații suplimentare vă stăm la dispoziție: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.