NDA și importanța acestuia în Dreptul afacerilor. Scurte corelări cu drepturile de proprietate intelectuală.

 

Vom porni această analiză sumară în contextul în care datorită evoluțiilor tehnologice din toate domeniile (vizăm cu preponderență domeniul digital) acest act juridic este regăsit pe biroul fiecărei societăți.

Premisa este una simplă și se referă la rolul NDA-ului în respectarea confidențialității sau a eventualelor drepturi de proprietate intelectuală.

La momentul negocierii unui NDA, este important să recunoaștem că relația de afaceri (de subordonare) se poate înrăutăți în cele din urmă (de exemplu, angajatul decide să părăsească compania, acceptând o ofertă de la un concurent; scopul asocierii în participațiune nu se realizează; declarațiile celeilalte părți au fost date pentru a obțineți acces la informațiile dvs. confidențiale). În consecință, negocierile purtate pentru încheierea unui NDA ar trebui să țină cont de posibilitatea ca cealaltă parte să aibă intenții de a periclita secretele comerciale/profesionale sau la final să prezinte acuze că dvs. ați  furat secretele comerciale/profesionale.

 

I. Introducere

NDA este un contract care are menirea să protejeze confidențialitatea dintre părțile contractante. (disclosing party – receiving party) Prin semnarea NDA, părțile sunt de acord și recunosc să protejeze informațiile confidențiale dezvăluite de oricare parte celeilalte părți și se angajează să nu dezvăluie, să publice, să distribuie, să divulge, să elibereze, să copieze, să modifice și/sau să utilizeze aceste informații fără acordul celeilalte părți. (enumerarea nu este limitativă).[1]

Scopul principal al unui NDA este de a proteja informațiile pe care una sau ambele părți nu doresc să le facă publice sau să le împărtășească cu concurenții. Cu toate acestea, atragem atenția că există situații pe care un NDA nu le poate face, cum ar fi protejarea informațiilor care sunt în general cunoscute sau cunoscute din surse publice, iar excluderile de acest fel sunt de obicei înțelese și acceptate de către practicieni.

 

II. Folosirea unui NDA cu scopul de a proteja drepturile de proprietate intelectuală.

Una dintre cele mai importante componente din viața unei societăți o reprezintă secretele comerciale sau drepturile de proprietate intelectuale deținute. În anumite relații de afaceri este imperioasă oferirea informațiilor secrete către parteneri sau pentru potențiali investitori.

Exemplificativ: un producător va trebui să testeze produsul, dar nu va dori ca societățile concurente să cunoască detalii despre acest nou produs; angajatorul va trebui să implice angajații în procesul de muncă.

Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală poate fi făcută în diferite moduri, dar nu vom insista asupra acestora. În ipotezele în care drepturile nu sunt înregistrate la organele abilitate este extrem de important să fie luate toate măsurile de precauție juridice posibile. În acest context, trimitem la protecția drepturilor de proprietate intelectuală prin NDA și clauze specifice cu conținut juridic relevant pentru situația concretă.

NDA-urile sunt o necesitate în multe cazuri și vă permit să vă dezvoltați afacerea prin discuții mai ample. Un NDA bine redactat ar trebui să servească inovației, creatorilor de produse noi și al proprietății intelectuale, mai ales dacă proprietatea intelectuală este dezvăluită public. În procesul de recrutare și angajare, există o obligație „implicită” pe care un angajat o are: de fidelitate și de a acționa cu bună-credință. Această îndatorire include obligația de a respecta confidențialitatea informațiilor comerciale și de afaceri ale angajatorului.

 

III. Conținutul unui NDA inclusiv pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală

Enumerarea nu este una limitativă, care să acopere toate ipotezele cu care ne-am întâlnit în practică, dar va identifica o serie de observații cheie pe care le identificăm și care au fost de fiecare dată un subiect de discuție pentru părțile implicate. În esență, acestea vizează: (1) ownership of inventions; (2) non-disclosure provisions; and (3) non-competition provisions.[2]

Ownership of inventions – determină cine deține dreptul de proprietate intelectuală și marchează care este poziția angajatorului în ceea ce privește proprietatea intelectuală.

Non-disclosure provisions – Sunt necesare pentru a statua că informațiile primite de cealaltă parte vor fi dezvăluite numai unei persoane implicate în sistemul de protecție pentru strategia de proprietate intelectuală a companiei. NDA trebuie să interzică angajaților să folosească și să dezvăluie secrete comerciale sau informații confidențiale în timpul sau după angajare (cu precizarea perioadei) și să aibă o modalitate de a le identifica. Persoana care dezvăluie trebuie să spună destinatarului când informațiile sunt de natură confidențială. În caz contrar, nimeni nu va ști dacă informațiile sunt sau nu confidențiale. Măsura în care informațiile sunt protejate de obligația implicită de încredere va depinde de tipul de informații și de circumstanțele particulare.

Non-competition provisions – așa zisele clauze de neconcurență.

Formularea unor clauze care să conțină remedii devine imperativă. În cazul încălcării dispozițiilor contractule vor trebui identificate remedii. Remediul cel mai frecvent căutat este repararea prin despăgubiri de natură pecuniară care sunt menite să prevină sau să responsabilizeze.

 

IV. Întrebări practice.

Vom ridica o serie de întrebări prin intermediul cărora vom surprinde principalele probleme practice ale ND-ului.

Cine este obligat prin intermediul NDA?

Ce este protejat prin intermediul NDA?

Pe ce perioada este stabilită obligația de confidențialitate?

Ce remedii există?

Ar trebui evidențiate distinct informațiile care sunt aduse la cunoștință?

Vom mai avea în vedere și câteva aspecte relevante care se vor regăsi în clauzele contractuale:

• referitor la drepturile de proprietate intelectuală și licențe de utilizare a informațiilor divulgate în alte scopuri decât cele menționate în NDA.
• legea aplicabilă.
• aspecte referitoare la exclusivitate.[3]

 

♦

 

În concluzie, NDA-urile sunt extrem de des întâlnite în practică având importanță capitală pentru companii atât din perspectiva drepturilor de proprietate intelectuală cât și din perspectiva relațiilor comerciale cu partenerii. Fiecare acord va avea un concept diferit și va trata probleme juridice complexe.

Pentru a evita ca toate obligațiile prevăzute în contract și pentru a avea un NDA solid considerăm că se impune ca toți participanții să cunoască temeinic drepturile, obligațiile și informațiile contractuale.

Vom concluziona printr-un citat care ilustrează forța juridică a unui NDA: „A well-crafted NDA is only as good as how a recipient and individuals with access to confidential information comply with it.”

 

[1] Deborah Sweeney, The 3 main types of Intellectual Property Protection, explained, updated on January 29, 2020, Accesată la 07.04.2022 https://www.fundera.com/blog/three-ways-to-protect-your-intellectual-property

[2] A se vedea Deborah E. Bouchoux, Intellectual Property, The Law of Trademarks, Copyrights, Patents and Trade Secrets, fourth edition, page 475;

[3] A se vedea și sursa online accesată la 07.04.2022 https://www.americanbar.org/groups/construction_industry/publications/under_construction/2019/summer/non-disclosure-agreement/