Exceptia Prescriptiei Dreptului la Actiune: Cum sa Castigi un Proces Civil?
Într-o nouă speță, prin Sentința Civilă nr. 10506/CC/2026 a Judecătoriei Iași dată în dos. Nr. 318/245/2026 am obținut pentru clienta noastră respingerea cererii de chemare în judecată a INVESTCAPITAL LTD.
1. Starea de fapt
În fapt, prin contractele de furnizare de servicii/ plată în rate nr. 65395340/10.09.2017, nr. 66202589/27.12.2017, nr. 66857128/10.04.2018, nr. 67091721/16.05.2018, nr. 67921597/21.09.2018 şi nr. 68680514/11.01.2019 Orange Romania S.A. s-a obligat la prestarea către pârât a serviciilor menționate în cuprinsul acestora/ furnizarea echipamentelor respective.
În executarea contractului, Orange Romania S.A. a furnizat pârâtului serviciile/ echipamentele asumate prin contracte, în baza cărora a emis facturile fiscale depuse la dosar.
Cu toate că pârâtul a beneficiat de serviciile contractate, acesta din urmă nu a înţeles să-şi respecte obligaţia de plată şi nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale depuse la dosar.
Întrucât pârâtul nu a mai achitat facturile emise de furnizor, la data de 21.12.2023 s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţa între Orange Romania S.A. şi Invest Capital LTD.
Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune de creanţe în Registrul naţional de publicitate mobiliară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, iar cesiunea a fost notificată pârâtului.
Potrivit art. 1026 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii nu depăşeşte suma de 50.000 lei la data sesizării instanţei si nu face parte dintre cererile exceptate procedurii potrivit alin. 2 si 3 ale art. 1026 Cod procedură civilă, astfel ca instanţa constata ca prezenta cerere poate fi soluționată potrivit prevederilor Titlului X care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
2.Prescripția datoriilor
Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 2500 alin. (1) C. civ., dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 2501 alin. (1) C. civ., drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu art. 2517 C. civ., termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, iar potrivit art. 2524 alin. (1) C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s-o execute.
Conform art. 2503 C. civ., (1) Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. (2) În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printro prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot unitar.
Calculând termenul de prescripție în raport de data scadenţei celei mai noi facturi pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile, respectiv 16.06.2019 (pentru factura seria JAM020307216/02.06.2019 aflată la fila 28), pentru că în măsura în care este împlinit termenul de prescripție în raport de această dată, cu atât mai mult termenul este împlinit pentru facturile cu o dată a scadenţei anterioară, judecătoria constată că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16.06.2022, deci înainte de data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanţă – 09.01.2026.
În plus, instanţa constată faptul că reclamanta nu a dovedit intervenirea vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei nici în ceea ce priveşte penalităţile facturate şi solicitate, fiind astfel incident art. 2503 alin. (1) C.civ., în sensul că odată cu stingerea dreptului la acţiune privind dreptul principal, s-a stins şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.
Așadar, întrucât termenul de prescripţie este împlinit în raport de facturile depuse de reclamantă pentru susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, judecătoria va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât prin întâmpinare şi va respinge cererea de valoare redusă ca prescrisă, fără a mai fi analizată pe fond.
♦
În acest context, ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante pentru dvs., incluzând stabilirea strategiilor potrivite, redactarea Intampinarii/Contestației la executare pentru protejarea drepturilor. Contactați Cabinetul de Avocat Pascui pentru o analiză personalizată a situației dumneavoastră juridice: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.
