Contestația la executare din perspectiva C75/19 a C.J.U.E. Ipoteza clauzelor abuzive.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a tranșat o problemă extrem de importantă din practica instanțelor de judecată referitoare la contestația la executare. Această hotărâre a deschis practic „Cutia Pandorei” în materie de drept execuțional.

S-a stabilit că termenul de 15 zile nu este unul rezonabil și suficient pentru a putea intenta un proces având ca obiect contestație la executare.

Nu vom prezenta motivele pentru care această soluție este obligatorie pentru fiecare stat membru deoarece este arhicunoscut art. 148 din Constituția României care statuează că „Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

Premisa de la care se pornește analiza:

„Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”

Cine se încadrează în cele statuate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene?

Persoanele împrumutate la bănci sau IFN-uri si cei care sunt subiectul unei recuperări exercitata de firme cu acest scop (recuperări creanțe) pot depune o contestație la executare oricând.

De asemenea, pot formula contestație la executare toți cei care au pierdut dosarele pe temeiul tardivității, aceștia putând redeschide dosarele de contestație la executare în condițiile în care încă sunt executați silit;

Considerăm că această ipoteză ar putea ridica problema autorității de lucru judecat, dar în măsura în care executarea continuă, justițiabilul are motive temeinice să conteste executarea raportat și la aspectul că instanța nu a analizat în fond ipoteza clauzelor abuzive, oprindu-se la analizarea tardivității.

Justițiabilii trebuie să invoce existenta unor clauze de natura abuziva în cadrul contestației la executare și in legătura cu contractul de credit pus in executare silita.

Clauzele cele mai cunoscute ca având caracter abuziv se refera, neexhaustiv la: – comisioanele de acordare si administrare/gestionare, risc; – dobânda contractuala majorata ilegal sau calculata abuziv, – dobânda penalizatoare alte speze bancare – clauze de risc valutar în ceea ce privește înghețarea cursului valutar.

În ce termen se poate face contestația la executare?

Contestația la executare se poate face depășind termenul de 15 zile, termen imperativ stabilit de art. 715 C. proc. civ.

Dacă a fost respinsă contestația la executare în care s-au invocat alte motive decât clauzele abuzive (de ex. prescripția executării silite, lipsa calității de reprezentant, lipsa caracterului cert al creanței ș.a.m.d.) pot formula contestație la executare prin prisma soluției C.J.U.E.?

Opinăm că răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ, raportat și la aspectul că hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat cu privire la cele statuate, iar instanța nu a fost investită cu analizarea clauzelor abuzive.

În concluzie, considerăm că fiecare justițiabil ar trebui să reanalizeze situația execuțională și să se adreseze instanței de judecată. Din păcate, practica a demonstrat că aproape fiecare contract de împrumut (cel mai adesea un veritabil contract de adeziune!) conține numeroase clauze abuzive, motiv pentru care justițiabilul are motive suplimentare să se adreseze instanței.