Confirmare renuntare la urmarirea penala. Infractiuni pe Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor
Domeniul construcțiilor a evoluat semnificativ în ultima perioadă concomitent cu edificarea construcțiilor cu depășirea limitelor legale. Desigur, nu au ezitat să apară nici sesizările organelor administrative care au sancționat constructorii atât în plan administrativ (amenzi), dar chiar și utilizând de măsuri de coerciție penale (formularea unor plângeri penale). AVOCAT INFRACȚIUNI CONSTRUCTII
Analiza noastră se referă la practica judiciară în domeniul confirmării renunțării la urmărirea penală în cazul infracțiuni de la art. 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. AVOCAT DREPT PENAL CLUJ
Ne-am confruntat cu situații în care datorită particularităților speței organul de urmărire penală (procurorul) consideră oportună renunțarea la urmărirea penală. Cu toate acestea, soluția trebuie confirmată de către instanța de judecată, fiind extrem de importantă pregătirea apărării într-un mod corespunzător și utilizând toate mijloacele posibile pentru a confirma soluția. AVOCAT DREPT PENAL
Așadar, dacă vă aflați în una din următoarele situații va trebui gândită o strategie oportună:
a) executarea fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), cu excepțiile prevăzute de lege;
b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;
c) întocmirea ori semnarea documentațiilor tehnice – D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și a proiectelor tehnice și a documentațiilor de execuție, pentru alte specialități decât cele certificate prin diplomă universitară, în condițiile prevăzute la art. 9. AVOCAT SPECIALIZAT INFRACAȚIUNI CONSTRUCTII. AVOCAT SPECIALIZAT DREPT PENAL
1.Aspecte teoretice cu privire la renunțarea la urmărirea penală
Renunțarea la urmărirea penală reprezintă o cauză de stingere a acțiunii penale și, totodată, o soluție de netrimitere în judecată introdusă de legiuitor în arhitectura dreptului procesual penal român, care are la bază principiul oportunității, așa cum este prevăzut în art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căruia „în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia”.
Oportunitatea continuării cercetărilor și aprecierea interesului public în urmărirea infracțiunii presupun, dincolo de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, și o evaluare a cheltuielilor și resurselor investite în cercetarea unei infracțiuni, urmărindu-se ca acestea să fie proporționale cu valoarea socială ocrotită de legea penală, o evaluare a eficienței aplicării unei eventuale pedepse, luarea în considerare a unei sancțiuni alternative pedepsei, care ar fi aptă să corecteze comportamentul infractorului, dacă acesta este cunoscut, sau o evaluare a gradului de afectare a interesului particular manifestat de persoana vătămată în urmărirea infracțiunii.
Dispunerea soluției de renunțare la urmărirea penală se circumscrie unui scop determinat care constă în inexistența interesului public în urmărirea penală, scop care – în funcție de tipul infracțiunii pentru care s-au făcut cercetări, care presupune sau nu o persoană vătămată, care implică sau nu o pagubă etc. În acest fel, soluția renunțării la urmărirea penală poate fi individualizată și apreciată din perspectiva legalității și temeiniciei, în funcție de informațiile existente despre faptă și despre persoana făptuitorului, informații care permit aprecierea tuturor criteriilor ce determină dispunerea sa.[1]
Legiuitorul a prevăzut ca, la analiza interesului public să se aibă în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii precum și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
Interes public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului.[2]
2.Exemple de argumente invocate în apărare AVOCAT ORADEA
Pentru a susține soluția de confirmare invocăm adesea (exemplificativ):
– Factorul temporal,
– gravitate MINIMĂ în contextul celor reținute în P.V. și raportat la faptul că nu s-au edificat sau realizat lucrări majore,
– solicitare de intrare în legalitate prin obținere de Certificat de Urbanism
– lucrările au fost realizate tocmai PENTRU A PREVENI O PAGUBĂ ȘI CU SCOP DE PROTEJARE
– lipsa vătămării drepturilor vecinilor.
– tergiversarea procedurii de intrare în legalitate se datorează și manierei în care este organizată activitatea în cadrul Primăriei.
– legislația este mult mai lejeră în 2023 raportat inclusiv la Legea nr. 21/2023 intrată în vigoare la 13.01.2023.
♦
Ne propunem să vă ajutăm cu orice aspecte juridice relevante, incluzând pregătirea apărării și stabilirea unei strategii personalizate pentru a obține o soluție favorabilă. Pentru informații suplimentare vă stăm la dispoziție: birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.
[1] Decizia CCR nr. 401/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (6) și (15) din Codul de procedură penală publicată în Monitorul Oficial cu numărul 827 din 10 octombrie 2019
[2] Judecătoria Călărași, Încheierea judecătorului de cameră preliminară din 18 octombrie 2016, portal.just.ro]