Clasare Loviri sau alte Violente și Amenințare

În cele ce urmează vom analiza pe scurt o soluție DE CLASARE pe care am obținut-o recent. Soluția a fost dată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și a vizat infracțiunea de Loviri sau alte violențe și Amenințare. Clasare Loviri sau Alte Violente. Clasare Amenințare. Clasare Cluj-Napoca. 

 

1.Starea de fapt

Referitor la starea de fapt, sumar arătăm că în data de 31.07.2018 inculpatul împreună cu prietena s-au deplasat la imobilul proprietatea exclusivă a acestuia.

În curtea imobilului se află parcată o mașină în care inculpatul a depozitat o serie de lucruri, sens în care a mers să le recupereze. Văzând că lipsește o parte din acestea a urcat până la mansarda imobilului unde a văzut un laser pe care îl depozitase cu o seara înainte în mașina parcată în curtea casei.

La mansardă, se afla o persoană străină (amantul fostei soții a inculpatului) care a început să îl apostrofeze verbal. Cu acea ocazie, i s-a solicitat în mod respectuos să părăsească proprietatea deoarece stă acolo fără acordul proprietarului.

Punctul culminant este reprezentat de faptul că „amantul” a început să îl lovească pe inculpat în zona capului, mâinilor și a corpului, în timp ce era ținut de fosta soție și țineam în mână un casetofon găsit.

Totodată, loviturile au fost extrem de puternice sens în care s-a spart dantura ocazie cu care i-au căzut o serie de dinți.

 

Din cealălaltă perspectivă, inculpatul era acuzat că am săvârșit infracțiunea de Loviri sau Alte Violențe prin agresarea „amantului”. Vom arăta în cele ce urmează motivele pentru care am solicitat clasarea cauzei pentru diferite motive de fapt și de drept. În principal considerăm căȘ

                –  este incidentă legitima apărare ca și cauză justificativă,

                – în subsidiar considerăm că fapta nu exista, nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție sau nu sunt probe.

 

2.Apărările invocate – Legitima apărare

Referitor la temeiul Legitimei apărări trimitem la art. Art. 19 C. pen. „Legitima apărare (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. (2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. (…)”

Vom analiza în ceea ce urmează condițiile atacului și acelea a apărării.

A.Atacul.

În temeiul art. 19 C. pen. se impune existenţa unui atac material, direct, imediat şi injust. Atacul este unul material se exercită prin violenţă fizică sau mijloace care pun în pericol valoarea socială protejată şi poate consta fie printr-o faptă comisivă, fie, aşa cum am arătat anterior, într-o faptă omisivă proprie sau improprie(comisivă prin omisiune).

Atacul a fost direct îndreptându-se şi cauzând un pericol nemijlocit valorii sociale protejate. Acţiunile nu necesită existenţa unui contact fizic nemijlocit între agresor şi victimă sau valoarea ocrotită de legea penală, cu toate acestea contactul fizic nemijlocit în speță existând și fiind dovedit inclusiv cu Certificatul Medico-Legal.

Condiţia ca atacul să fie imediat  este îndeplinită și presupune ca acesta să fie actual, în curs de desfăşurare sau iminent (a se vedea depozițiile martorilor și declarația persoanei vătămate care precizează că domnul B.R. era ținut de mâini). Caracterul imediat al atacului este reliefat de intervalul scurt între începutul atacului şi momentul ivirii pericolului.

În aceeași ordine de idei condiția ca atacul să fie injust, este de asemenea îndeplinită B.V. este o persoană responsabilă şi nu îi era permis să agreseze alte persoane. De asemenea, atacul s-a îndreptat împotriva persoanei, a drepturilor domnului B. Aceste drepturi ale persoanei au privit integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea, averea.

 

 

B.Apărarea.

Pentru a fi legitimă, apărarea trebuie să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală, să fie precedată de atac, să fie îndreptată împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului, să fie proporţională cu atacul.

Raportându-ne la succesiunea evenimentelor și la probațiunea administrată considerăm că domnul B.R., fiind ținut de către B.V. și fosta soție, în timp ce a fost lovit/ulterior lovirii (atacat) de către B.V. a fost nevoit să se apere, raportându-ne și la disproporția vădită dintre forțe, 2 vs. 1 persoană casa re avea și o mână ocupată cu 1 casetofon.

Prima condiţie, realizarea apărării să constituie o faptă prevăzută de legea penală este îndeplinită.

A doua condiţie reţinută de doctrină este aceea care prevede că apărarea trebuie să fie necesară pentru respingerea atacului. Această condiţie are în vedere desfăşurarea apărării după începutul atacului când acesta devine actual. În literatura de specialitate s-a apreciat că apărarea trebuie să fie realizată împotriva agresorului. Nu este necesar ca săvârşirea faptei să fie singura cale de a înlătura atacul. În concret și această condiție este îndeplinită deoarece doar în această manieră domnul B, se putea apăra de domnul B. și de fosta soție care îl ținea.

A treia condiție este ca aceasta apărare trebuie să fie îndreptată împotriva agresorului.

În fine, și condiția proporționalității este îndeplinită, nr. de zile de îngrijiri medicale este la ambii sub 10 zile. Legea nu explică noţiunea de proporţionalitate, dar doctrina a încercat să determine câteva criterii după care să se stabilească dacă există raport de proporţionalitate între atac şi apărare. Este de la sine înţeles că pentru a respinge un atac este nevoie ca apărarea să fie puţin mai intensă decât acesta, pentru că altminteri o altfel de apărare nu ar fi eficientă. De asemenea, legea nu prescrie o proporţionalitate matematică între apărare şi atac, ci raportul de proporţionalitate se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt. Aşadar, trebuie luate în considerare obiectul atacat de agresor şi obiectul vătămat de cel atacat în ripostă, dar şi mijloacele folosite de agresor pentru realizarea atacului şi cele folosite de cel atacat pentru înlăturarea atacului.[1]

În aceste condiţii violenţa exercitată de B.R., una evident reactivă și inconștientă, fără intenție nemijlocită, în apărare, nu apare ca fiind disproporţionată relativ la gravitatea atacului – având în vedere actele materiale în care aceasta s-a concretizat, omogene în raport cu acte agresive ale atacatorului: astfel s-a ripostat împotriva unor lovituri de aceeaşi natură, orientate împotriva aceleaşi zone corporale.

Conformitatea acţiunii în apărare cu gravitatea atacului trebuie evaluată global, prin luarea în considerare a tuturor circumstanţelor faptelor, iar nu exclusiv prin prisma rezultatului vătămător produs. Astfel, nu i s-ar putea imputa subsemnatului o dozare inadecvată a intensităţii loviturilor aplicate în apărare şi o nedeterminare precisă a efectelor produse asupra integrităţii agresorului – întrucât un asemenea control excede posibilităţilor reale ale unei persoane din categoria făptuitorului care încearcă să respingă un atac fizic îndreptat împotriva sa. Rezultatul vătămător produs de acte de violenţă de natura celor exercitate între părţi comportă o doză semnificativă de hazard, depinzând de elemente aleatorii, în mod simetric violenţele comise de petent fiind susceptibile să producă acelaşi rezultat pernicios şi asupra persoanei subsemnatului.

 

3. Motivele clasării

Min. Public a reținut că acțiunea inculpatului B.R. de a intra în locuință și de a genera conflict beneficiază de circumstanțe atenuante. În motivare, s-a reținut că în percepția sa, acesta a fost pus în fața situației de a fi lipsit de dreptul să de folosință asupra propriului imobil de către concubinul fostei soții, aspect care poate crea la nivel subiectiv anumite stări emoționale dificil de controlat.

De asemenea, s-au reținut numeroase inadvertențe în privința cronologiei evenimentelor, cert fiind dor faptul că între cei doi inculpați a avut loc o altercație fizică soldată cu leziuni pentru fiecare parte.

Inadvertențele creează dificultăți în a stabili dincolo de orice dubiu rezonabil cine anume a fost responsabil pentru leziunile suferite de celălalt și cine a acționat în legitimă apărare, cu atât mai mult cu cât martorii audiați înșiși prezintă, fiecare versiuni diferite chiar și față de versiunea părții pe care o susțin.

Prin urmare, în funcție de versiunea fiecărei tabere, se poate susține că fiecare dintre inculpați s-a aflat în legitimă apărare față de celălalt la momentul exercitării agresiunii fizice.

Cu privire la infracțiunea de amenințare, aceasta a fost confirmată de martorul fiu al inculpatului, fiind o declarație subiectivă, astfel că se va constata că nu există probe cu privire la săvârșirea infracțiunii.

***

Dacă sunteți în căutarea unui avocat specializat și vă confruntați cu o situație similară, vă stăm la dispoziție birou@avocatpascui.ro sau 0756.240.190.

 

[1] Tatu A. M, op. cit., p. 223, Maxim A., Unele considerații privind condițiile apărării în cazul legitimei apărări, în Caiete de Drept penal nr. 1/2000, pp. 40-41.